Inchiderea unui dosar de urmarire penala… deschide o discutie strict necesara

Inchiderea unui dosar de urmarire penala... deschide o discutie strict necesara

O informatie de actualitate suna astfel: „Procurorii DNA au inchis dosarul in care anchetau modul in care Inspectoratul General al Politiei Romane (IGPR), sub conducerea lui Gheorghe Popa, a achizitionat, in 2008, Dacii Logan la pretul de 70.000 de euro. Sesizarea impotriva lui Popa a fost facuta in 2008 de fostul ministru de Interne liberal, Cristian David. Oficialii DNA au comunicat RL ca procurorii au inchis dosarul, intrucat probele administrate, inclusiv o constatare tehnico-stiintifica efectuata de catre specialistii institutiei, au dus la concluzia ca achizitiile publice facute de cei de la IGPR nu au adus niciun prejudiciu bugetului public”.

Nu putem sa nu apreciem ca un scandal care a ocupat multa vreme prim-planul relatarilor de presa a avut un deznodamant clar, asumat public de DNA. In acelasi timp, nu avem niciun motiv sa nu ne punem numeroase si strict necesare intrebari, deschizand astfel un „dosar” care nu are nimic comun cu urmarirea penala. Este vorba despre modul in care factori de decizie induc in randurile populatiei sentimentul de suspiciune cvasigeneralizata cu scopuri straine, inainte de toate, interesului public.

Cum a izbucnit scandalul cu „Loganurile de lux” pentru Politie? Atunci, presa a primit „pontul” fara sa faca vreun efort. S-a spus oficial, in taman organismul numit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii ca se punea la cale o afacere necurata. Apoi, un ditamai ministru s-a sesizat si, aratandu-si muschii, a aparut in fata populatiei drept un erou al luptei pentru gestionarea responsabila a banului public. Totul s-a derulat cu nedesmintita repeziciune cu care subiectele soc sunt „vandute” presei in numele unor interese reprobabile, chiar daca acestea – in cazul cel mai bun – vizeaza „o imagine publica favorabila”. Si ce poate sa incante mai mult „vulgul” decat afirmarea unor  neinfricati luptatori impotriva coruptiei?

Nimeni nu poate imputa unor demnitari de rang inalt demersul pentru aflarea adevarului in materie de gestionare a banului public. Pot exista indicii, mai mult sau mai putin concludente, care sa impuna un astfel de demers. Dar, inainte de a se clarifica lucrurile macar in privinta respectarii formelor legale referitoare la o cheltuiala sau alta, este imoral sa anunti „in piata publica” un fapt, un act care poate sa aduca o grava atingere imaginii altor concetateni. Dorinta sincera de a combate practicile care aduc atingere banului public nu se afirma prin recursul la „serviciile” presei (cu toate ca noi, ziaristii, suntem interesati de tot felul de subiecte „grase”), ci prin meticuloase verificari, astfel incat niciun nevinovat sa nu aiba de suferit. Ceea ce nu s-a intamplat cu „afacerea Loganurilor de 70.000 de euro”.

Niciun protagonist demnitar care a umflat „povestea” nu se simte obligat sa ceara scuze celor acuzati pe nedrept. Niciunul care se prezenta, intr-o succesiune ametitoare, in studiourile de televiziune pentru a-i incrimina pe „ticalosii care dau iama in banul public” nu a reactionat cum se cuvenea la actul procurorilor DNA in dosarul amintit. Ba mai mult, unii dintre ei au iesit in spatiul public pentru a relua afirmatii contrazise sever de ancheta penala. Afirmam, in continuare, ca s-au comis niscaiva nereguli, dar una este sa comiti o infractiune si alta o greseala, fie ea chiar grava. Cand, pe fond, este in joc soarta unor oameni, dictonul mostenit din vremuri imemoriale se cere respectat neconditionat, in spiritul si litera lui: mai bine sa scape nepedepsiti o mie de oameni decat sa fie pedepsit un nevinovat. In caz contrar, degeaba vom astepta sa existe Justitie aici, pe plaiurile noastre mioritice.